D

DECENŢĂ , decențe (DECÉNŢĂ) substantiv feminin : 1) Atitudine de respectare a regulilor de bună purtare, a convenienţelor şi a moralei; bună-cuviinţă.2) Comportare care vădeşte o asemenea atitudine. sursa : DEX09

DECENT (DECÉN//T ) : (despre persoane şi despre manifestările lor) Care este în conformitate cu decenţa; plin de decenţă; cuviincios. sursa : DEX09

A SE DECEPŢIONA (A SE DECEPŢION//Á ) : A cădea în decepţie; a ajunge în stare de decepţie; a se deziluziona; a se dezamăgi. sursa : DEX09

A SE DECAVA (A SE DECAV//Á) : fam. (despre persoane) A pierde toţi banii (la jocurile de noroc); a deveni sărac. sursa : DEX09

A DECERNA (A DECERN//Á ) : (premii, decoraţii, distincţii, titluri etc.) A acorda drept recompensă pentru succesele obţinute într-un domeniu de activitate; a conferi. sursa : DEX09

A DECEPŢIONA (A DECEPŢION//Á ) : A face să se decepţioneze; a deziluziona; a dezamăgi. sursa : DEX09

DECLANŞATOR (DECLANŞAT//ÓR ) : Dispozitiv pentru declanşarea unui mecanism; declic. sursa : DEX09

DECLAMATOR (DECLAMAT//ÓR) : 1) şi substantival Care declamă. 2) fig. (despre stil, ton, vorbire) Care vădeşte afect şi artificialitate; plin de emfază; bombastic. 3)Persoană care declamă texte (de obicei în versuri). sursa : DEX09

DECLAMAŢIE , declamații (DECLAMÁŢI//E) substantiv feminin : 1) Arta de a declama. 2) Vorbire cu ton şi gesturi teatrale, emfatice. sursa : DEX09

DECIZIONAL (DECIZIONÁL) : 1) Care decide; în drept să ia o decizie. 2) Care are caracter de decizie. 3) Care ţine de o decizie; propriu unei decizii. sursa : DEX09