F

FERMENEA, fermenele, substantiv feminin înv. 1. Haină scurtă (îmblănită), brodată cu fir sau cu mătase, purtată de boieri peste antereu; 2. Haină scurtă, ţărănească, căptuşită cu blană de oaie. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: fermene (DEX ‘09).

FERMECĂTORIE, fermecătorii, substantiv feminin 1. v. a fermeca; 2. (în superstiţii şi în basme) Totalitate a procedeelor care transformă în mod miraculos realitatea; vrăjitorie; 3. Îndeletnicire a persoanei care se ocupă cu farmece; vrăjitorie. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorii (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: fermecător + suf. -ie (DEX ‘09).

A FERMECA, farmec, verb: 1. A face să fie cuprins de farmec; a delecta; a desfăta; a încânta; a vrăji; a fascina; 2. (în basme şi în superstiţii) A supune unor farmece; a lega prin vrăji; a vrăji. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: pharmacare (DEX ‘09).

FERMĂ, ferme, substantiv feminin I. 1. Întreprindere specializată de producţie agricolă; 2. Gospodărie particulară care include o suprafaţă de teren şi construcţiile, utilajele necesare pentru prelucrarea acestui teren; II. Ansamblu format din bare de lemn, de metal sau de beton, constituind scheletul unei construcţii, destinat să susţină acoperişul acesteia. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit […]

FERMATĂ, fermate, substantiv feminin: (muz.) Semn care se pune deasupra sau dedesubtul unei note ori a unei pauze, pentru a indica posibilitatea de a prelungi durata. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: coroană (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: fermata (DEX ’09).

FERM, -Ă, fermi, -e, adjectiv 1. (și adverbial) Care denotă hotărâre și siguranță; neclintit; neșovăitor; 2. (despre tranzacții, contracte, acorduri etc.) Care este stabilit definitiv; fără a fi în stare să fie schimbat. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: hotărât, categoric, răspicat, neabătut, neșovăielnic, sigur, cert (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ferme (DEX […]

FERITĂ, ferite, substantiv feminin: Compus al unor metale cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice și conductibilitate electrică înaltă, întrebuințat, mai ales, în tehnică. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ferrite (DEX ’09).

A FERI, feresc, verb: (ființe, lucruri) A apăra pe toate căile (punând la adăpost); a păzi. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: apăra, a se păzi, (înv. și reg.) a se socoti, (înv.) a se lepăda, a se veghea, a evita, a ocoli (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: ferire (DEX ’09).

FERIT, feriți, substantiv masculin: Sare a acidului feros. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ferrite (DEX ’09).

FERIGĂ, ferigi, substantiv feminin: Plantă erbacee cu frunze mari, lungi și dințate, acoperite pe partea interioară de sporangi. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: (bot.) (reg.) năvalnic, creasta-cocoșului, iarba-șarpelui, spinarea-lupului (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: filix, -icis (DEX ’09).