IMBROHOR, imbrohori, substantiv masculin. Înseamnă: Persoana trimisă de sultan în Țările Române cu înalte misiuni politice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: Imbrohor (DEX ’09).
I
Cum se pronunță: imbroglio
IMBROGLIO, imbrogliouri, substantiv neutru. Înseamnă: 1. Piesă de teatru sau episod dramatic cu acțiune sau intrigă complicată, voit confuză și cu deznodământ surprins surprinzător și clarificator; 2. (Rar) încurcătură. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană (DEX ’09).
Cum se pronunță: imbrifug
IMBRIFUG, -Ă, imbrifugi, -ge, adjectiv. Înseamnă: (Despre materiale) Care nu poate fi pătruns de ploaie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Imbrifuge (DEX ’09).
Cum se pronunță: imbricație
IMBRICAȚIE,imbricații, substantiv feminin. Înseamnă: Ornament sculptat în relief, pictat sau traforat, care imită solzii de pește sau țiglele de pe un acoperiș. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Imbrication (DEX ’09).
Cum se pronunță: imbricat
IMBRICAT, -Ă, imbricați, -te, adjectiv. Înseamnă: Suprapus parțial ca șindrele, țiglele sau solzii de pește. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imbriqué; limba latină: imbricatus (DEX ’09).
Cum se pronunță: imbold
IMBOLD, imbolduri, substantiv neutru. Înseamnă: Ceea ce stimulează la o acțiune; impuls; îndemn. Sursa: DEX ’09 Sinonime: impuls, îndemn, stimulent, bold (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt derivat din: îmboldi (DEX ’09).
Cum se pronunță: imblocație
IMBLOCAȚIE, imblocații, substantiv feminin. Înseamnă: Mod de îngropare a celor excomunicați, prin acoperirea lor cu pământ și cu pietre, în mijlocul unui câmp. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imblocation (DEX ’09).
Cum se pronunță: imbibiție
IMBIBIȚIE, imbibiții, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Îmbibare cu un lichid; 2. Proces fizico-chimic de pătrundere a apei în celulele vegetale, în țesuturi etc. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imbibllion (DEX ’09).
Cum se pronunță: a imbrica
A IMBRICA, imbrichez, verb. Înseamnă: A suprapune parțial, asemenea solzilor de pește, țiglele sau șindrele de pe un acoperiș. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Imbriquer (DEX ’09).
Cum se pronunță: imberb
IMBERB, imberbi, adjectiv (adesea substantivat). Înseamnă: (Tânăr) Căruia nu i-a apărut încă barba. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imberbe; limba latină: imberbis (DEX ’09).
