L

landșaft, landșafturi, substantiv neutru, 1. Porțiune din mediul geografic cu trăsături proprii. Sursa: DEX ’09 sinonime: peisaj etimologie: limba germană Landschaft

landsmål, substantiv neutru, 1. Una dintre cele două limbi literare norvegiene moderne, creată pe baza dialectelor. Sursa: DEX ’09 etimologie: limba franceză landsmal

landras, substantiv masculin, 1. Rasă de porci de culoare albă și cu corpul foarte lung, crescuți pentru carne; porc din această rasă. Sursa: DEX ’09 etimologie: limba engleză landrace

landou, landouri, substantiv neutru, 1. Trăsură luxoasă cu patru locuri așezate față în față și cu capota formată din două părți mobile. 2. Cărucior pentru copiii mici, mare și acoperit. Sursa: DEX ’09 sinonime: cărucior etimologie: limba franceză landau

landgrafiat, landgrafiate, substantiv neutru, 1. Domeniu condus de un landgraf. Sursa: DEX ’09 etimologie: limba franceză landgraviat

landgraf, landgrafi, substantiv masculin, 1. Titlu dat unui principe suveran german în Evul Mediu. Sursa: DEX ’09 etimologie: limba franceză landgrave

landă, lande, substantiv feminin, 1. Șes întins situat pe țărmurile Atlanticului, format din nisipuri marine neproductive fixe sau mișcătoare. Sursa: DEX 09 etimologie: limba franceză lande

land, landuri, substantiv neutru, 1. (În Austria și în Germania) Unitate administrativă autonomă, cu organ legislativ și guvern propriu. Sursa: DEX ’09 sinonime: provincie regiune etimologie: limba germană Land

lancinant, lancinantă, adjectiv, 1. livresc (Despre dureri) Care se manifestă prin junghiuri și zvâcnituri. Sursa: DEX ’09 etimologie: limba franceză lancinant