S

SÂNGERAT,  sângerată, (~ți, ~te) 1) verb A SÂNGERA. 2) (despre ochi) Care este roșu (ca de sânge); injectat; congestionat. 3) (despre îmbrăcăminte și alte obiecte) Care este pătat cu sânge. Din lat. sanguinare. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sanguinare. (DEX 09)

SÂNGER, sângeri, substantiv masculin, care înseamnă Arbust înalt, cu ramuri purpurii, cu flori albe și fructe negre, ce crește pe la margini de păduri (uneori cultivat în scopuri decorative). Din lat. sanguinare. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sanguinare. (DEX 09)

A SE SCÂRNĂVI, mă scârnăvesc, vb. intranz. 1) A deveni scârnav; a se spurca. 2) A evacua excrementele; a defeca; a excreta; a se spurca. 3) fig. A face schimb de vorbe murdare (unul cu altul). Din lat. serunavu. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă serunavu. (DEX ’09)

A SE SCOBI, mă scobesc, vb intranz. A căuta insistent; a scotoci. ~ în buzunare. ◊ ~ în nas (sau în dinți) a-și curăța nasul (sau dinții). Din sl. skoba. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skoba. (DEX ’09)

A SE SCÂLCIA, pers. 3 se ~ează, vb. intranz. (mai ales despre încălțăminte) A-și pierde forma inițială (prin întrebuințare îndelungată sau neglijentă); a se scrombăi. Din lat. excalciare. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excalciare. (DEX ’09)

A SCOFÂLCI, scofâlcesc, vb. tranz. A face să se scofâlcească. /Orig. nec. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)

A SCOCIORÎ scociorăsc, 1.vb. intranz. A răscoli peste tot, căutând cu râvnă; a cotrobăi; a scotoci; a scormoni. 2. tranz. 1) fig. (sentimente, amintiri etc.) A face să reînvie (producând durere sufletească); a răscoli; a scormoni. 2) A scobi pătrunzând în adânc; a scormoni. ~ cu cuțitul în trunchi. ◊ ~ cu privirea a scruta. […]

A SCOBI, scobesc, vb. tranz. (obiecte de lemn sau de alt material) A lăsa vid în interior, scoțând o parte din materiale; a exciza; a evida. ~ un trunchi. Din sl skoba. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skoba. (DEX ’09)

A SCOATE, scot, vb. tranz. 1) A lua dintr-un spațiu închis. ~ apă din fântână. ~ pâinea din cuptor. 2) (obiecte fixate, prinse, învelite etc.) A face să iasă afară (cu forța), desprinzând din locul unde se află. ~ un dinte. ~ un cui. ◊ ~ cuiva sufletul a sâcâi întruna pe cineva. A-și ~ […]

A SCOACE, scoc, vb. tranz. pop. (chișleagul) A încălzi la foc pentru a face brânză. Din lat. excoquere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excoquere. (DEX ’09)