A SCÂRTUI, scârtuiesc, vb. tranz. pop. (paie, fân etc.) A clădi în scârte. /Din scârtă. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din scârtă, cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)
S
Cum se pronunță: a scârțâi
A SCÂRȚÂI, scârțâi, vb intranz. 1) (despre obiecte) A produce un zgomot ascuțit, strident, neplăcut în urma frecării sau apăsării. Scârțâie zăpada sub picioare. Scârțâie încălțămintea. Scârțâi ușa cuiva – a sâcâi pe cineva cu una și aceeași rugăminte. 2) (despre care încărcate) A merge anevoios, producând un zgomot caracteristic, cauzat de povara încărcăturii. 3) […]
Cum se pronunță: scârnâvie
SCÂRNÂVIE, scârnăvii, substantiv feminin, 1) Caracter scârnav. 2) fig. Ceea ce este scârnav. [G.-D. scârnăviei]. Din lat. serunavu+ suf. ~ie. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă serunavu. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scliviseală
SCLIVISEALĂ, scliviseli, substantiv feminin, Strat subțire de ciment, aplicat pe suprafața unei construcții sau a unui element de construcție. Din ngr. sklivóso+ suf. ~eală. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă sklivóso. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a sclipui
A SCLIPUI, sclipuiesc, vb. tranz. 1) (stări, avere) A aduna cu greu, puțin câte puțin; a înjgheba. 2) pop. A face în grabă din materiale aflate la îndemână; a înjgheba; a închipui; a înfiripa; a improviza. /Orig. nec. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09).
Cum se pronunță: sclipitor
SCLIPITOR, sclipitoare (~ori, ~oare) 1), adj, Care sclipește; scânteietor; lucitor. Stea ~oare. 2) fig. Care vădește aptitudini intelectuale deosebite. Inteligență sclipitoare. Din sl. klepati + suf. ~tor Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă klepati. (DEX ’09).
Cum se pronunță: sclifoseală
SCLIFOSEALĂ, sclifoseli, substantiv feminin, Cochetărie exagerată; marghioleală. Din ngr. stílvosa + suf. ~eală. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă stílvosa. (DEX ’09).
Cum se pronunță: scleroză
SCLEROZĂ, scleroze, substantiv feminin, Stare patologică constând în modificarea structurii normale a unui organ sau țesut ca urmare a proliferării unui țesut conjunctiv. Din fr. sclérose. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză scléroser. (DEX ’09).
Cum se pronunță: sclerotică
SCLEROTICĂ, sclerotice, substantiv feminin, anat. Membrană exterioară de culoare albă a ochiului; albul ochiului; albuș. Din fr. sclérotique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sclérotique. (DEX ’09).
Cum se pronunță: sclerodermie
SCLERODERMIE, substantiv feminin, Stare patologică, manifestată prin îngroșarea și întărirea pielii. Din fr. sclérodermie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sclérodermie. (DEX ’09).
