S

STRECURĂTOARE ~ori substantiv feminin, 1) Vas de bucătărie de formă rotundă, de obicei cu mâner, cu fundul găurit, folosit pentru strecurarea lichidelor. 2) Pânză rară prin care se strecoară laptele sau se scurge cașul de zer. [G.-D. strecurătorii]. Din lat. extracolare + suf. ~toare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină extracolare.  (sursa DEX ’09)

STRECHE ~ substantiv feminin, 1) Insectă hematofagă, de talie medie sau mare, păroasă, care înțeapă vitele cornute și caii, sugându-le sângele. ~ea vitelor. 2) Spaimă, neliniște provocată animalelor de aceste insecte. ◊ A fugi ca de ~ a fugi de ceva ca de un lucru înspăimântător. A apuca ~ea pe cineva (sau a da ~ea […]

STRECĂTOARE ~ori f. reg. pop. v. STRECURĂTOARE. Din lat. extracolare + suf. ~ătoare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină extracolare.  (sursa DEX ’09)

STREAȘINĂ streșini substantiv feminin, 1) Prelungire a acoperișului peste marginea de sus a pereților unei construcții, pe care o apără de ploaie. * A(-și) pune (sau a duce) mâna ~ (la ochi) sau a se uita cu mâna ~ (la ochi) a(-și) pune mâna deasupra ochilor, pentru a se apăra de soare și a vedea […]

STRÂNSURĂ ~i substantiv feminin, 1): ~ de mână strângere de mână. 2) peior. Ceea ce a fost strâns de pe unde s-a putut, fără nici un discernământ; adunătură. Oaste de ~. ◊ De ~ a) de tot felul; b) din ceea ce a rămas la urmă. 3) Cantitate de produse agricole strânse dintr-o recoltare. Din […]

STRÂNSOARE ~ori substantiv feminin, 1) v. STRÂNGERE. 2) Suportare a unei acțiuni de strângere de către un obiect oarecare. 3) v. STRÂMTOARE. 4) fig. Limitare a libertății de acțiune; constrângere. 5) Roadă strânsă într-un an; recoltă.  Din lat. stringere + suf. ~oare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stringere.  (sursa DEX ’09)

STRÂNS III ~să (~și, ~se) vb. A STRÎNGE și A SE STRÎNGE. ◊ A fi ~ la mână (sau la pungă) sau a fi cu mâna ~să a) a fi zgârcit; b) a cheltui banii cu socoteală; a fi econom. A-și ține gura ~să a nu spune nimic. ~ cu ușa forțat să facă ceva. […]

A STRIA ~ez, vb. tranz. (suprafețe ale unor corpuri) A acoperi cu striuri. Din fr. strier. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză strier. (DEX ’09)

A STRECURA strecor, vb. tranz. 1) (lichide) A face să treacă printr-o sită sau printr-o pânză (pentru a curăța de impurități sau a omogeniza laptele). ~ laptele. 2) fig. (persoane, lucruri) A introduce cu îndemânare și pe neobservate. A-l ~ printre scândurile gardului. ◊ ~ o vorbă a șopti ceva pe furiș. 3) A face […]

A STRECHEApers. 3 ~ză, vb. intranz. 1) (despre animale) A fugi înțepat sau ca înțepat de streche. 2) fig. pop. A se comporta în mod straniu, neobișnuit. 3) fig. A da semne de nebunie. Din sl. strĕku. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă strĕku.  (sursa DEX ’09)