S

A SĂDI, sădesc, vb.tranz., care înseamnă (butași, puieți, răsad etc.) A pune în pământ îngropând rădăcina; a planta. Din sl. saditi. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavonă saditi. (DEX ’09)

A SĂCELA, săcelez, verb tranz. reg. , care înseamnă (cai sau vite cornute) A curăța cu săceala; a țesăla. Din sl. țesalo. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavonă țesalo. (DEX ’09)

SAXATIL, saxatilă, (~i, ~e) adj., care înseamnă (despre plante și animale) Care crește sau trăiește în locuri pietroase.  Din fr. saxatile, lat. saxatilis. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză saxatile. (DEX ’09)

SAVUROS, (~oși, ~oase) adj., care înseamnă 1) Care este plin de savoare; cu gust plăcut; delicios; suculent; delicat. 2) fig. Care este deosebit de agreabil; plăcut; încântător. Din fr. savoureux. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză savoureux. (DEX ’09)

SAVURĂ, substantiv feminin, care înseamnă 1) Material granular obținut prin concasarea pietrelor și folosit ca element component al îmbrăcămintei rutiere. 2) Încărcătura din material greu (nisip, pietriș etc.), care asigură stabilitatea unei nave; lest; balast. Din ngr. savúra. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă savúra. (DEX ’09)

SAVOARE, savori, substantiv feminin, care înseamnă 1) Gust deosebit de plăcut al unor alimente. 2) Calitate a unui lucru care îl face deosebit de agreabil. [G.-D. savoarei]. Din fr. saveur. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză saveur. (DEX ’09)

SAVARINĂ, savarine, substantiv feminin, care înseamnă Prăjitură preparată din aluat moale, care se îmbibă cu sirop și cu lichior sau rom, garnisită cu frișcă bătută, gem sau marmeladă și coaptă în forme speciale. /<fr. savarin. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză savarin. (DEX ’09)

SATIRĂ, satire, substantiv feminin, care înseamnă 1) Specie a poeziei lirice în care sunt atacate moravurile sociale și cusururile omenești. 2) Creație literară care are un asemenea caracter. 3) Categorie estetică care ridiculizează în mod violent și caricatural moravurile sociale și cusururile omenești. 4) fig. Critică persiflantă. [G.-D. satirei; Acc. și satiră]. Din ngr. satyra, […]

SATIR, satiri, substantiv masculin, care înseamnă 1) (în mitologia greacă) Personaj imaginar, prezentat ca un monstru păros, cu coarne mici, urechi mari și ascuțite și cu picioare de cal sau de țap, personificând brutalitatea. 2) fig. Persoană cinică și desfrânată.  Din lat. Satyrus, ngr. sátyros, fr. satyre, germ. Satyr Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit […]

SATINET, satineturi, substantiv neutru, care înseamnă. 1) Țesătură asemănătoare satinului, dar mai subțire. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. Din fr. satinette. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză satinette. (DEX ’09)