Cum se pronunță: similitudine

SIMILITUDINE ~i substantiv feminin, 1) Relație între două lucruri, fenomene sau acțiuni care seamănă exact; asemănare; analogie. 2) Comparație bazată pe existența unor proprietăți comune între două lucruri. Din lat. similitudo, ~inis, fr. similitude. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină similitudo. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: simfonist

SIMFONIST ~stă ( ~ști, ~ste) substantiv masculin și feminin, 1) Compozitor de muzică simfonică. 2) Interpret de muzică simfonică. Din fr. symphoniste. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză symphoniste. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: simfonie

SIMFONIE ~i substantiv feminin, 1) Compoziție muzicală amplă pentru orchestră, constând din trei sau patru acte. 2) fig. Ansamblu armonios de elemente care concurează la producerea unui anumit efect. ~ de culori. [G.-D. simfoniei]. Din lat. symphonia, fr. symphonie, it. Sinfonia. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină symphonia. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: simfonic

SIMFONIC ~că (~ci, ~ce) adj., 1) Care ține de simfonie; propriu simfoniei. Orchestră ~că orchestră care execută simfonii. 2) fig. Care este simetric și echilibrat (ca o simfonie); armonios. Din fr. symphonique, it. Simfonico. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză symphonique. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: simetrie

SIMETRIE ~i substantiv feminin, 1) mat. Proprietate a unor puncte de a se afla la aceeași distanță de un punct, de o dreaptă sau de un plan. 2) Aranjare proporțională față de un centru; distribuire egală. [G.-D. simetriei; Sil. -me-tri-]. Din lat. symmetria, fr. symétrie, it. Simmetria. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină symmetria. (sursa […]

Vezi cum se pronunță →