SERINGĂ ~gi substantiv feminin, Instrument medical pentru injecții format dintr-o pompă mică, prevăzută cu un ac. [G.-D. seringii]. Din fr. seringue, lat. syringa, it. Siringa. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză seringue. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: serie
SERIE ~i substantiv feminin, 1) Succesiune de elemente omogene; șir; rând. 2) Ansamblu de obiecte de același fel, aranjate într-o anumită ordine. O ~ de timbre. 3) Categorie de clasificare. ~a unei obligații. 4) Număr de ordine aplicat pe produsele de același fel fabricate în cantități mari. 5) mat. Șir de numere sau de expresii […]
Cum se pronunță: senzațional
SENZAȚIONAL ~ă (~i, ~e) adj., Care produce senzație; cu proprietatea de a impresiona puternic. Știre ~ă. [Sil. -ți-o-]. Din fr. sensationnel. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sensationnel. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: senzație
SENZAȚIE ~i substantiv feminin, 1) Fenomen psihic provocat de o excitație fiziologică. 2) Fapt care produce o impresie puternică. 3) Atitudine emotivă a omului față de realitate. [G.-D. senzației; Sil. -ți-e]. Din lat. sensatio, ~onis, fr. sensation. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sensatio. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sentință
SENTINȚĂ ~e substantiv feminin 1) Decizie a unei instanțe judecătorești. 2) Formulă lapidară conținând o cugetare sau un gând adânc, o normă de conduită; aforism; maximă. [G.-D. sentinței]. Din lat. sententia, fr. sentence. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sententia. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sentimentalitate
SENTIMENTALITATE substantiv feminin, Caracter sentimental; predispoziție spre exagerarea sentimentelor. [G.-D. sentimentalității]. Din fr. sentimentalité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sentimentalité. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sentimentalism
SENTIMENTALISM ~e substantiv neutru, 1) (în sec. XVIII și începutul sec. XIX) Curent literar caracterizat prin reliefarea vieții sentimentale a omului. 2) Sensibilitate excesivă; exagerare a sentimentelor. ◊ A cădea în ~ a deveni sentimental; a-și exagera sentimentele. 3) Comportare sau atitudine de om sentimental. Din fr. sentimentalisme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sentimentalisme. […]
Cum se pronunță: sentimental
SENTIMENTAL ~ă (~i, ~e) 1)adj., Care ține de sentimente; propriu sentimentelor; afectiv. Educație ~ă. 2) Care provine din sentimente. Roman ~. 3) Care este pătruns de sentimente. Ton ~. 4) Care trezește sentimente; afectiv. Muzică ~ă. Romanță ~ă. 5) și substantival Care vădește o sensibilitate deosebită; care se înduioșează ușor. Din fr. sentimental, lat. sentimentalis. […]
Cum se pronunță: sentiment
SENTIMENT ~e substantiv neutru, 1) Proces afectiv care reflectă atitudinea emoțională a omului față de realitate; simțământ. ~e nobile. ◊ ~e pozitive sentimente care aduc satisfacție sufletească și care stimulează activitatea omului. ~e negative sentimente care tulbură spiritul și demoralizează. 2) Atitudine afectivă față de cineva sau față de ceva; simțământ. ~ de frate. 3) […]
Cum se pronunță: sentențios
SENTENȚIOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre stil, vorbire, ton etc.) adj., Care conține sentințe. 2) (despre persoane) Care folosește multe sentințe în vorbire; care face uz de multe maxime. 3) Care are formă de sentință. [Sil. -ți-os]. Din fr. sentencieux. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sentencieux. (sursa DEX ’09)

