SEMICOLONIAL ~ă (~i, ~e) 1) adj., Care este pe jumătate colonial. Țară ~ă. 2) Care este caracteristic pentru o semicolonie; propriu unei semicolonii. Regim ~. Semi- + fr. colonial. Etimologie: Cuvânt provenit din franceză colonial. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: semem
SEMEM ~e substantiv neutru, lingv. Unitate de semnificație a unui cuvânt, alcătuită din mai multe seme. Din fr. sémeme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sémeme. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: semanticist I
SEMANTICIST I ~stă (~ști, ~ste) adj., Care ține de semanticism; propriu semanticismului. Din fr. semantique + suf. ~ist. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză semantique. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: semanticist II
SEMANTICIST II ~stă ( ~ști, ~ste) substantiv masculin și substantiv feminin, Adept al semanticismului. Din fr. semantique + suf. ~ist Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză semantique. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: semanticism
SEMANTICISM substantiv neutru, Curent în filozofia contemporană, care susține că problema principală a filozofiei este interpretarea sensului cuvintelor; filozofie semantică. Din fr. semantique + suf. ~ism. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză semantique. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: semantician
SEMANTICIAN ~ană (~eni, ~ene) substantiv masculin și substantiv feminin, Specialist în semantică; semasiolog. Din fr. sémanticien. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sémanticien. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a semăna I
A SEMĂNA I seamăn, vb. tranz. 1) (semințe de plante cultivate) A introduce în sol (pentru a încolți și a crește); a însămânța. ~ grâu. Culege ce-ai semănat se spune, când cineva trebuie să suporte consecințele unor fapte de-ale sale. 2) pop. (persoane) A presăra cu semințe de cereale dorind fericire în Noul An. 3) […]
Cum se pronunță: a semăna II
A SEMĂNA II, seamăn, vb. intranz. 1) A avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a se asemăna; a se asemui. Seamănă cu fratele său. ~ ca două picături de apă a avea foarte multe trăsături comune. 2) A avea aparența (de); a fi în aparență; a da semne (de); a părea; a […]
Cum se pronunță: spasm
SPASM ~e substantiv neutru, Contracție bruscă, involuntară și violentă a mușchilor; convulsie. Din fr. spasme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spasme. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spălător I
SPĂLĂTOR I ~oare substantiv neutru, 1) Încăpere special amenajată pentru spălat. 2) Obiect sau instalație sanitară care servește la spălatul oamenilor. 3) Obiect sau o bucată de pânză, cu care se spală vasele. Din lat. experlavare + suf. ~ător. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină experlavare. (sursa DEX ’09)
