SERDAR ~i substantiv masculin, 1) (în evul mediu) Comandant de oaste și, mai ales, de călărime. 2) (în sec. XVIII-XIX) Boier de rang mijlociu. Din turc. serdar. Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă serdar. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: serdăresc
SERDĂRESC ~ească (~ești) ist. 1) adj., Care este caracteristic pentru serdari; propriu serdarilor. 2) Care ține de serdărie; propriu serdăriei. Din turc. serdar +suf. ~esc. Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă serdar. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: serdărie
SERDĂRIE ~i substantiv feminin, ist. 1) Funcția, rangul de serdar. 2) Durata acestei funcții. 3) Sediul serdarului. Din turc. serdar + suf. ~ie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă serdar. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: serenadă
SERENADĂ ~e substantiv feminin, 1) Cântec interpretat noaptea sub ferestrele unei persoane în semn de omagiu sau de dragoste. 2) Compoziție muzicală cu caracter liric. [G.-D. serenadei]. Din fr. sérenade, germ. Screnade, it. Serenata. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sérenade. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sergent
SERGENT ~ți substantiv masculin, 1) Militar cu grad imediat superior caporalului. 2): ~ de stradă slujbaș la poliție cu misiunea de a menține ordinea publică pe străzile unui oraș; gardist. Din fr. sergent, germ. Sergeant. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sergent. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: serhat
SERHAT ~uri substantiv neutru, înv. Cetate turcească de la granița cu Principatele dunărene. Din turc. serhat. Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă serhat. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a seria
A SERIA~ez, vb. tranz. (mărfuri, produse etc.) A repartiza în serii, marcându-le prin numere. Din fr. sérier. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sérier. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: scumpete
SCUMPETE, substantiv feminin, 1) Situație când prețurile la mărfuri sunt foarte ridicate. 2) fig. fam. Persoană iubită și dorită. Din sl. skonpu + suf. ~ete. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skonpu. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scump
SCUMP, ~ă (~i, ~e) 1) adj. și adverbial (despre lucruri) Care costă mult; care are preț ridicat; costisitor. ◊ Piatră ~ă (sau prețioasă) mineral cu proprietăți fizice deosebite datorită cărora este folosit la confecționarea bijuteriilor; nestemată. 2) și substantival (despre persoane) La care cineva ține (foarte) mult; drag. Prieten ~. Meleag ~. 3) fig. (despre […]
Cum se pronunță: sculptură
SCULPTURĂ, ~i, substantiv feminin, 1) Arta de a reda plastic imagini prin cioplirea sau modelarea unor materiale dure sau maleabile; artă a sculptării. 2) Creație artistică sculptată; operă realizată de un sculptor. 3) Ansamblu specific de opere sculptate. [G.-D. sculpturii]. Din fr. sculpture, lat. sculptura Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sculpture. (DEX ’09)
