S

SOLID ~dă (~zi, ~de) adj., 1) (despre corpuri) Care este tare, dur. 2) Care este rezistent la acțiunea forțelor exterioare. 3) fig. Care este serios și important. 4) pop. Care are o constituție fizică puternică; robust; viguros. 5) Care impresionează prin exterior; cu exterior impresionant; impunător. Clădire ~dă. Din lat. solidus, fr. solide. Etimologie: Cuvânt […]

SOLICITUDINE ~i substantiv feminin, Comportare plină de atenție, grijă, bunăvoință, amabilitate. [G.-D. solicitudinii]. Din fr. sollicitude, lat. sollicitudo, ~inis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sollicitude.  (sursa DEX ’09)

SOLICITANT ~tă(~ți, ~te) substantiv masculin și feminin, Persoană care solicită ceva. Din fr. sollicitant. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sollicitant.  (sursa DEX ’09)

A SOLIDIFICA solidific, vb. tranz. A face să se solidifice; a face să fie solid. Din fr. solidifier, it. Solidificare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză solidifier.  (sursa DEX ’09)

A SOLIDARIZA~ez, vb tranz. (piese sau obiecte) A uni solidar (între ele). Din fr. solidariser. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză solidariser.  (sursa DEX ’09)

A SOLICITA solicit, vb. tranz. 1) A cere cu insistență. ~ o carte. 2) (persoane) A se adresa cu o cerere. 3) A face să apară; a trezi; a provoca. ~ interesul cuiva. Din fr. soliciter, lat. sollicitare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză soliciter.  (sursa DEX ’09)

A SE SOLIDIFICA, se solidifică, vb intranz. (despre lichide sau despre corpuri ce conțin lichide) A deveni solid; a trece în stare solidă; a se întări; a se învârtoșa. Din fr. solidifier, it. solidificare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză solidifier.  (sursa DEX ’09)

A SE SOLIDARIZA, mă ~ez, vb. intranz. A se arăta (în vorbe sau/și în fapte) solidar (cu cineva sau cu ceva); a se declara solidar (cu cineva sau cu ceva). Din fr. solidariser. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză solidariser.  (sursa DEX ’09)

SONOR ~ă (~i, ~e) adj., 1) Care produce sunete; care răsună. Metal ~. 2) Care are un sunet armonios și pătrunzător. Voce ~ă. 3) Care amplifică și propagă sunetele; cu rezonanță bună. Sală ~ă. Spațiu ~. 4) Care ține de sunete sau de senzațiile auditive; de natura sunetului. Vibrație ~ă. Undă ~ă. 5) (despre consoane) […]

SONOMETRU ~e, substantiv neutru, Aparat pentru măsurarea intensității acustice a sunetelor (mai ales a zgomotelor); fonometru. [Sil. -me-tru]. Din fr. sonometre. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sonometre.  (sursa DEX ’09)