Category: J

JUDECATĂ, judecăți: substantiv feminin, care înseamnă: 1) Facultate a omului de a gândi logic și de a înțelege sensul și legătura fenomenelor; intelect, minte; rațiune. • Cu judecată = a) cu bun-simț; cu chibzuială; b) temeinic. 2) Formă fundamentală a gândirii, exprimată printr-o propoziție în care se afirmă sau se neagă ceva. 3) Soluție dată […]

JUDECĂTOR, judecătoare / judecători, judecătoare: substantiv feminin și masculin, care înseamnă: 1) Jurist angajat oficial pentru soluționarea proceselor judiciare din cadrul unei instanțe judecătoresti. 2) Persoană solicitată să-și spună în mod obiectiv părerea într-o chestiune controversată sau într-o cauză; arbitru. 3) rar Persoană calificată în arbitraj. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt format din: a judeca […]

JUDECĂTORESC, judecătorească/ judecătorești: adjectiv, care înseamnă: 1) Care este caracteristic pentru judecători. 2) Care ține de justiție; propriu justiției; judiciar. Sentință judecătorească. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt format din: judecător + suf. ~esc

JUDECĂTORIE, judecătorii: substantiv feminin, care înseamnă: 1) Organ judiciar având competență de a soluționa litigiile în primă instanță (și recursurile). 2) Local unde își are sediul acest organ judiciar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt format din: judecător + suf. ~ie

JUDEȚ, județe: substantiv neutru, care înseamnă: Unitate administrativ-teritorială de rang superior, având în componență mai multe orașe și comune. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din  limba latină: judicium

JUDEȚEAN, județeană/ județeni, județene: adjectiv, care înseamnă: 1) Care ține de județe; propriu județelor. 2) Care aparține unui județ; de județ. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt format din: județ + suf. ~ean

JUDICIAR, judiciară/ judiciari, judiciare: adjectiv, care înseamnă: 1) Care ține de justiție; propriu justiției; judecătoresc. 2) Care este înfăptuit prin autoritatea justiției; făcut prin justiție. Anchetă judiciară. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: judiciaire și limba latină: judiciarius

JUDICIOZITATE, judiciozități: substantiv feminin, care înseamnă: Caracter judicios. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt format din: judicios + suf. ~itate

JUDO, (pronunție: giúdo): substantiv neutru, care înseamnă: Sport olimpic, originar din Japonia, în care sunt utilizate diverse procedee de torsionare a unor părți ale corpului și de trântire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și engleză: judo

JUDOCAN, judocani (pronunție: giudocan, giudocani): substantiv masculin, care înseamnă: Sportiv care practică judo. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: judoka