JUDECATĂ, judecăți: substantiv feminin, care înseamnă: 1) Facultate a omului de a gândi logic și de a înțelege sensul și legătura fenomenelor; intelect, minte; rațiune. • Cu judecată = a) cu bun-simț; cu chibzuială; b) temeinic. 2) Formă fundamentală a gândirii, exprimată printr-o propoziție în care se afirmă sau se neagă ceva. 3) Soluție dată într-un litigiu. Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: judicata
