ACETILENIC, -Ă, acetilenici, -ce, adjectiv Derivat din acetilenă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: acétylènique (DEX ’09).
Chimie
Cum se pronunță: acetilenă
ACETILENĂ substantiv feminin Gaz incolor, cu miros de usturoi, otrăvitor în cantități mai mari, având numeroase folosiri în industrie, la iluminat şi la sudura oxiacetilenică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: acétylène (DEX ’09).
Cum se pronunță: acetilare
ACETILARE, acetilări, substantiv feminin Proces chimic de introducere a radicalului acetil în molecula unui compus organic. – Din acetil. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: acetilacetic
ACETILACETIC adjectiv (Chim.; în sintagma) Acid acetilacetic = acid instabil care se descompune în acetonă şi bioxid de carbon. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: acétylacétique (DEX ’09).
Cum se pronunță: ceruză
CERUZĂ, substantiv feminin 1. Carbonat bazic de plumb întrebuinţat, mai ales, la prepararea unor vopsele albe; 2. Alb de plumb. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: cerussa; limba franceză: céruse (DEX ’09).
Cum se pronunță: ceruzit
CERUZIT, substantiv neutru: Carbonat natural de plumb, prezent sub formă de cristale albe cu luciu diamantin. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cérusite (DEX ’09).
Cum se pronunță: cesiu
CESIU, substantiv neutru: Metal alcalin moale, de culoare albă, folosit la fabricarea elementelor fotoelectrice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: césium (DEX ’09).
Cum se pronunță: ceriu
CERIU, substantiv neutru: Element chimic, metal moale, ductil și strălucitor, folosit în aliaj cu lantan și fier, la fabricarea pietrelor de brichete, a gloanțelor și a proiectilelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cerium (DEX ’09).
Cum se pronunță: cerit
CERIT, substantiv neutru: Mineral care conține pământuri rare, în special oxid de ceriu. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cerite (DEX ’09).
Cum se pronunță: cerargirit
CERARGIRIT, substantiv neutru: Clorură de argint naturală, folosită ca minereu de argint. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cérargyrite (DEX ’09).
