Cum se pronunță: germaniu

GERMANIU, substantiv neutru. Înseamnă: Element chimic semimetal, folosit la fabricarea diferitelor piese și aparate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: germanium; limba germană: Germanium (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: formic

FORMIC, formică, adjectiv: Acid ~ acid organic corosiv, lichid, incolor, volatil, care se află în stare naturală în corpul furnicilor, în frunzele de urzică şi este folosit în industria chimică, farmaceutică şi în tăbăcărie. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: formique (DEX ‘09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sulf

SULF: substantiv neutru, Metaloid de culoare galbenă, cu miros specific neplăcut, foarte activ din punct de vedere chimic, întrebuințat, mai ales în tehnică și medicină; pucioasă. Din fr. sulf, lat. sulphur. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sulf. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sodiu

SODIU substantiv neutru, Metal alcalin, moale, alb-argintiu, foarte activ din punct de vedere chimic, fiind întrebuințat în instalațiile nucleare, în metalurgie, ca reducător; natriu. Din lat., fr. sodium. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sodium.  (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: ester

ESTER, esteri, substantiv masculin: Compus chimic rezultat dintr-un alcool şi un acid organic sau anorganic oxigenat prin eliminare de apă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ester; limba germană: Ester (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: cobalt

COBALT, substantiv neutru:  Element chimic metalic foarte dur, alb-argintiu (alb-albăstrui cu reflexe roșiatice), folosit la fabricarea unor oțeluri speciale, în radioterapie etc., iar sărurile sale la colorarea în albastru a obiectelor de sticlă, de porțelan etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cobalt; limba germană: Kobalt (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: nichel

NICHEL, substantiv neutru: Element chimic, metal feromagnetic, alb-cenușiu, lucios, puțin oxidabil, rezistent la coroziune, maleabil și ductil, cu numeroase întrebuințări tehnice, la fabricarea aliajelor de oțel speciale, a instrumentelor medicale, a tacâmurilor etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: nickel; limba germană: Nickel (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →