A BALANSA, balansez, verb I. 1. A face să se balanseze; 2. (părţile unei balanţe, ale unui cont etc.) A face egal; a aduce în stare de echilibru; a echilibra; II. 1. A se mişca uşor dintr-o parte în alta; a se legăna; a se clătina; a se agita; 2. fig. (despre persoane) A nu se putea hotărî; a sta la îndoială; a ezita; a şovăi; a oscila; a pendula.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: balancer (DEX ’09).
