A CHELĂLĂI, chelălăie, verb 1. (despre câini) A scoate sunete ascuţite şi tânguitoare; a scheuna; 2. fig. pop. (mai ales despre copii) A plânge cu sunete dese.
Sursa: DEX ’09
Etimologie: formație onomatopeică (DEX ’09).
Donează pentru Asociația Audiodexa și sprijină proiectul nostru.
Descarcă aplicația AudioDex.ro pe dispozitivul tău Android:
A CHELĂLĂI, chelălăie, verb 1. (despre câini) A scoate sunete ascuţite şi tânguitoare; a scheuna; 2. fig. pop. (mai ales despre copii) A plânge cu sunete dese.
Sursa: DEX ’09
Etimologie: formație onomatopeică (DEX ’09).