A CHELĂLĂI, chelălăie, verb 1. (despre câini) A scoate sunete ascuţite şi tânguitoare; a scheuna; 2. fig. pop. (mai ales despre copii) A plânge cu sunete dese.

Sursa: DEX ’09

Etimologie: formație onomatopeică (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.