A CHIRĂI, chirăie, verb (pop., fam.) 1. (mai ales greieri) A scoate sunete repetate şi ascuţite caracteristice speciei; 2. (despre găini) A scoate sunete guturale scurte şi repetate caracteristice speciei; a face „câr-câr“; a cârâi; 3. (fig. depr.) (despre persoane) A vorbi pe un ton strident.
Sursa: DEX ’09
Etimologie: formație onomatopeică (DEX ’09).
