A FUGI, fug, verb 1. A se deplasa cu viteză; 2. A alerga pe urmele cuiva; 3. A ocoli în fel şi chip; a se eschiva; 4. A pleca întrerupând orice relaţii; 5. fig. (despre timp, fenomene naturale) A trece foarte repede; 6. A părăsi în grabă (și pe ascuns) un loc pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere; (despre deţinuţi) a evada.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: a alerga, a goni, (înv. și reg.) a cure, (reg.) a (se) încura, a se mătrăși, a o șterge, a o tuli (Susă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: fugire (DEX ’09).
