A FURA, fur, verb: 1. (bunuri care aparţin altcuiva) A-şi însuşi pe nevăzute (în mod nelegal sau cu forţa); a răpi; 2. (fig.) A lua pe neaşteptate sau pe nesimţite.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: a-și însuși, a lua, a sustrage, (rar) a hoți, (reg.) a șuchea, a șuchiri, (fam.) a ciordi, a subtiliza, a șparli, a șterge, a șterpeli, a fofila, a furișa, a strecura (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: furare (DEX ’09).
