BALCON, balcoane, substantiv neutru 1. Platformă cu balustradă, fixată la peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul printr-o uşă; 2. Parte a unei săli de spectacole sau conferinţe, aşezată deasupra parterului.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: balcon (DEX ’09).
