CĂLĂU, călăi, substantiv masculin 1. Barbat insarcinat cu executarea osanditilor la moarte; 2. (fig.) Om crud, sangeros, care supune pe cineva la chinuri, tiran, ucigas.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: gâde, (rar) torționar, ucigător, (înv. și reg.) hingher, (reg.) hoher, (înv.) gealat, măcelar, speculator (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba țigănească: kalo „negru” (DEX ’09).
