CĂLCÂI, călcâie, substantiv neutru 1. Partea posterioara a talpii piciorului, formata din oasele astragal si calcaneu; prin extensiune: parte a ciorapului sau a incaltamintei care acopera aceasta portiune a piciorului; 2. Nume dat partii dinapoi (sau de jos) a unor obiecte; 3. Piesa mica de lemn, de forma prismatica, fixata de o grinda de lemn pentru a impiedica alunecarea unui element de constructie care se reazema pe grinda sau folosita ca piesa de rezistenta intr-o imbinare; 4. Dispozitiv cu care se impiedica filarea unui lant sau a unei parame; 5. Strat format intre sapun si lesiile de glicerina la fabricarea sapunului.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: calcaneum (DEX ’09).
