CĂLCĂTOR, călcătoare, substantiv neutru 1. Mecanism la masinile de cusut, care apasa pe placa masinii materialul ce se lucreaza, pentru a putea fi fixat si deplasat mai usor; apasator, ceapraz; 2. Unealta formata dintr-o lama de otel plana sau indoita, cu crestaturi pe una sau pe ambele muchii, prevazuta cu maner si folosita de lemnari la rostuirea dintilor panzelor de fierastrau; ceapraz; 3. Panza sau pernita pe care se calca haine, rufarie etc.
Sursa: DEX ’09
Etimologie: a călca + suf. -ător (DEX ’09).
