CALICIU, calicii, substantiv neutru: Înveliş verde al florilor, constând din sepale separate sau unite între ele.

Sursa: DEX ’09

Sinonime: (bot.) cupă, (înv.) pahar, potir (Sursă: Sinonime 2002).

Etimologie:

Cuvânt provenit din limba franceză: calice; limba latină: calyx, -cis (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.