CĂLUGĂR, călugări, substantiv masculin I. Barbat care a facut legamant sa duca o viata religios-ascetica si care traieste intr-o comunitate manastireasca, monah; II. Instalatie hidrotehnica cu ajutorul careia se poate evacua apa din helesteie, lacuri sau bazine artificiale in vederea primenirii ei.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă: kalugerŭ (DEX ’09).
