CĂLUȘ, călușuri, substantiv neutru 1. Bucata de lemn sau de metal care se pune intre dintii dinainte ai unui animal, spre a-l forta sa tina gura deschisa; mototol de carpe care se introduce in gura unei persoane, pentru a o impiedica sa strige: 2. Betisor care face parte din mecanismul de declansare al capcanelor de lemn; 3. Mica piesa de lemn cu o forma speciala, pe care se sprijina coardele intinse ale unui instrument muzical; scaun; 4. Suport de lemn pe care pictorul isi asaza tabloul cand lucreaza; sevalet; 5. Utilaj de foraj, pentru rotirea prajinilor, folosit in forajul prin percutie sau in cel manual; 6. (De obicei art.) Numele unui dans popular cu figuri variate, jucat (in preajma Rusaliilor) de un grup de flacai; melodie dupa care se executa acest dans.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (reg.) proțap, (înv. și reg.) scăluș, (muz.) scaun, scăunaș, scăunel, șevalet, (tehn.) scripete, (reg.) smâc, călușarii (plural, art.) (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie: cal + suf. -uș (DEX ’09).
