CĂMIN, căminuri, substantiv neutru 1. Soba joasa, zidita la peretele camerei, cu vatra larg deschisa; 2. Cuptor, vatra; 3. Cos pe unde iese fumul; horn; 4. Incapere mica subterana, zidita si acoperita cu capac de fonta, pe traseul unei conducte de alimentare cu apa a unui canal, construita pentru a permite accesul la conducta sau la canal.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă: kamina (DEX ’09).
