CANCIOC, canciocuri, substantiv neutru: Unealtă din metal în formă de lingură, de care se folosesc zidarii pentru a lua mortarul.

Sursa: DEX ’09

Sinonime: (tehn.) căuș, (reg.) canceu, lingură (Sursă: Sinonime 2002).

Etimologie:

Cuvânt provenit din limba maghiară: kancsó (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.