CANONIC, -Ă, canonici, -ce, adjectiv 1. Care ţine de canon; propriu canonului; 2. Care este bazat pe canoane; în conformitate cu canoanele; 3. Care corespunde cerinţelor bisericii; recunoscut de biserică.

Sursa: DEX ’09

Sinonime: normativ (Sursă: Sinonime 2002).

Etimologie:

Cuvânt provenit din limba latină: canonicus; limba franceză: canonique (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.