CÂNT, cânturi, substantiv neutru 1. Cantare, cantec; ciripit de pasari; 2. Poezie (insotita uneori de melodie); 3. Parte, diviziune a unei epopei sau a unui poem epic.

Sursa: DEX ’09

Sinonime: cântare, cântat, cântec, glas, melodie, (pop.) viers (Sursă: Sinonime 2002).

Etimologie: din cânta (derivat regresiv) (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.