CÂNT, cânturi, substantiv neutru 1. Cantare, cantec; ciripit de pasari; 2. Poezie (insotita uneori de melodie); 3. Parte, diviziune a unei epopei sau a unui poem epic.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: cântare, cântat, cântec, glas, melodie, (pop.) viers (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie: din cânta (derivat regresiv) (DEX ’09).
