CANTOR, cantori, substantiv masculin (pop.) 1. Cântăreţ în biserică; psalt; dascăl; diac; 2. (în evul mediu) Solist şi maestru de cor bisericesc.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: cântăreț, dascăl, diac, paracliser, psalt, țârcovnic (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: cantor; limba germană: Kantor (DEX ’09).

