CAP, capete, substantiv neutru 1. Parte a corpului la om şi animale, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi cavitatea bucală; 2. Judecată sănătoasă; minte; 3. (înv.) Existenţă umană; viaţă; 4. Partea extremă cu care începe sau cu care se termină ceva (un obiect, un instrument etc.); 5. Partea de sus a unui obiect; 6. (Adesea în opoziție cu mijloc, vârf) Partea de jos sau dindărăt a unui lucru; (cu sens temporal) sfârșit; 7. Bucățică ruptă dintr-un obiect sau rămasă după întrebuințarea lui; 8. Parte a unui magnetofon sau casetofon în contact direct cu banda, servind la înregistrarea, redarea sau ștergerea impulsurilor electromagnetice.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: caput (DEX ’09).
