CĂPĂTÂI, căpătâie, substantiv neutru 1. Parte a patului sau a oricarui alt obiect, pe care se pune capul; prin extensiune: perna sau alt obiect pe care se pune capul; 2. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva; 3. Capat, sfarsit.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: capitaneum (DEX ’09).
