CAR, care, substantiv neutru 1. Vehicul cu patru roţi tras, de obicei, de boi, folosit pentru transportarea încărcăturilor mari; 2. Cantitate de material care încape într-un asemenea vehicul; 3. (în antichitate) Trăsură cu două roţi, trasă de cai şi folosită la festivităţi şi ceremonii; 4. (fig.) Cantitate mare de ceva; grămadă; mulţime; 5. Carul-Mare = constelaţie alcătuită din şapte stele ce reprezintă un car cu oişte, Ursa-Mare; Carul-Mic = constelaţie asemănătoare cu Carul-Mare, dar cu distanţa dintre stele mai mică, Ursa-Mică.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (tehn.) (reg.) căruță, masă, război, sclai, grămadă, moară, mulțime, țintar (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: carrus (DEX ’09).
