CARABINIER, -Ă, carabinieri, -e, substantiv masculin și feminin 1. Ostaş din trupele de interne, înarmat cu o carabină; 2. (în Italia) Ostaş care face serviciul la jandarmerie.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: carabinier (DEX ’09).
