Cum se pronunță: caracul

CARACUL, substantiv neutru 1. Rasă de oi, originară din Asia Centrală (oraşul Karakul), ai căror miei au o blană buclată; 2. Blană de miel din această rasă, din care se fac paltoane, căciuli etc.

Sursa: DEX ’09

Etimologie:

Cuvânt provenit din limba franceză: caracul (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.
Tagged: