CARAMBOL, caramboluri, substantiv neutru 1. (la jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a două bile străine; 2. (fig. fam.) Situaţie încurcată; neînţelegere; încurcătură; zăpăceală.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (rar) carambolaj (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: carambole (DEX ’09).
