Cum se pronunță: caraulă

  • Denisa Fratila
  • C

CARAULĂ, caraule, substantiv femnin (înv.) 1. Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri; pază; strajă; gardă; 2. Soldat sau grup de soldaţi care asigură paza unui obiectiv; pază; strajă; gardă; santinelă.

Sursa: DEX ’09

Etimologie:

Cuvânt provenit din limba rusă, limba bulgară: karaul (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.
Tagged: