Carbon, substantiv neutru – 1. Element chimic, foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanțelor organice, care se găsește în cărbuni, în petrol, în gaze etc., iar în stare elementară în diamant, în grafit și în cărbunele negru. 2. Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia naștere în atmosferă și care servește la stabilirea vârstei vestigiilor materiale.
Sinonime: plombagină.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: carbone, din limba latină: carbo, carbonis.
Declinare: carbon
