CĂRBUNE, cărbuni, substantiv masculin I. 1. Roca sedimentara combustibila amorfa, de culoare galbuie, bruna pana la neagra, friabila, rezultata prin acumularea materiei vegetale si imbogatirea lenta in carbon a acesteia, folosita drept combustibil si ca materie prima in industria chimica, in metalurgie etc.; 2. Bucata de lemn arsa partial de foc; taciune; prin extensiune, bucata de jar; 3. Creion negru obtinut dintr-un lemn de esenta foarte moale, carbonizat, folosit la desen, crochiuri, schite etc.; lucrare realizata cu acest fel de creion; II. 1. (med.) Antrax; 2. (zool.; in sintagma) Carbune enfizematos = boala infectioasa acuta a rumegatoarelor, in special a bovinelor, provocata de bacteria Clostridium chauvoei si care se manifesta prin aparitia in muschi a unor tumori infiltrate cu gaze; 3. (la plante) Taciune; 4. (bot.; reg.; la plural) Planta erbacee cu frunze ovale la baza, lanceolate mai sus si flori negre-violacee.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: carbo, -onis (DEX ’09).
