CÂRLIG, cârlige, substantiv neutru 1. Piesa de metal cu un capat indoit, de care se atarna, se prinde etc. un obiect; 2. Prajina cu un capat (metalic) incovoiat, care serveste la scoaterea galetii cu apa din fantana; 3. Partea metalica a unditei, de forma unui ac indoit, in care se prinde pestele; 4. Incuietoare la o usa, la o poarta etc., in forma de bara metalica subtire sau de cui lung, incovoiat la un capat, care se prinde intr-un belciug, intr-un ochi de metal etc.; 5. Andrea; 6. Mic dispozitiv cu care se prind rufele pe franghie; 7. (rar) Mladita sau carcel de vita-de-vie.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (reg.) sclimpuș, andrea, buhai, furcă, pisc (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba bulgară: kărlik (DEX ’09).
