CARNET, carnete, substantiv neutru 1. Caiet de format mic, folosit pentru diferite însemnări; 2. Document oficial care atestă apartenenţa posesorului la o organizaţie.

Sursa: DEX ’09

Etimologie:

Cuvânt provenit din limba franceză: carnet (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.