CARTILAJ, cartilaje, substantiv neutru: Ţesut conjunctiv, rezistent şi elastic, care se găseşte la articulaţiile oaselor.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: zgârci, (pop.) vână, (Ban. și Olt.) ronț (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: cartilage (DEX ’09).

