CARTON, cartoane, substantiv neutru 1. Hârtie groasă, compactă, rigidă, având diferite întrebuinţări; 2. Schiţă iniţială a unui tablou; crochiu; desen; eboşă; 3. Tub de hârtie la capătul unei ţigări.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: mucava, (reg.) tablă (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: carton (DEX ’09).
