CĂTUN, cătune, substantiv neutru 1. Grup de asezari taranesti care nu constituie o unitate administrativa, cu un numar de locuitori mai mic decat al unui sat; 2. (reg.) Padurice, hatis, desis.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (înv. și reg.) sălaș, (înv.) sălășluire (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba albaneză, limba sârbă, croată: katun (DEX ’09).
