CAVALIER, cavaliere, substantiv neutru 1. Terasa inalta, construita intr-o fortificatie, pentru amplasarea tunurilor; 2. Cordon de pamant sau de alte materiale de-a lungul unui drum, format prin curatarea santurilor.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: cavalier (DEX ’09).
