CAZ, cazuri, substantiv neutru 1. Imprejurare, circumstanta, situatie; 2. Intamplare, eveniment; accident; 3. (Urmat de determinari) Imbolnavire, boala; 4. (Gram.) Categorie specifica numelui, prin care se exprima raporturile logice dintre nume si diverse parti ale propozitiei; fiecare dintre formele flexionare prin care se exprima diferitele functiuni sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui si numeralului.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: situație, întâmplare, îmbolnăvire, (gram.) (înv.) cădere (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: casus, limba franceză: cas (DEX ’09).
